Un duel

Trebuie să mă „descarc”, ca atenianul antic ce a săpat o groapă să vorbească despre ce-i era interzis!
Sigur, nu-i chiar așa de grav, dar nu-mi pot permite să postez chiar orice pe blogul altcuiva, mai ales poziționări „la caterincă”.
Minune mare, mare minune – Adrian Năstase s-a poziționat mai în forță, chiar două zile la rând!!!
După ce ascos din scenă un terchea-berchea, venit la standul unde Adrian Năstase era prezent pentru a lansa ediția a II-a a cărții  „NICOLAE TITULESCU. POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI”.  Culturnicul Șef al neamului – g. liiceanu –  și-a permis să scrie jignitor și în stil legionar despre ce cărți și autori ce n-ar trebui să se editeze, iar ce s-a editat deja să fie arse.
Repet, surprinzător, A.N. a ripostat, nu atât de caustic cum a demonstrat că știe să scrie, dar A RIPOSTAT!
Primul comentariu, nu și unicul(!), dorește să tempereze atitudinea lui A.N., că așa și pe dincolo, că…
Imediat mi-a venit în minte Topârceanu și claponul filozif:
………………………
Eu dezaprob acest conflict,
E o ruşine , un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar aşteptăm un viitor
Când, mândri de chemarea lor 
…………………………

Nu puteam să-l citez așa pe Topârceanu pe blogul lui A.N., că nu primeam B.T. – mi s-a mai înmplat.