Nu-i frumos să începi anul având in gând idei pesimiste, așa că am lăsat sa treacă prima zi, înainte de a vă îndemna să schimbați unghiul de abordare a predictiilor privind Sfârșitul Lumii in acest an.
Seriozitatea ce am abordat cu prilejul tratarii ipotezei optimiste, impune ca, în accepțiunea abordării pesimiste, să reamintesc că nu numai mayașii au prezis Sfârșitul Lumii în 2012, dar si macedo-românca Vanga (din Bulgaria), ba chiar si un învățat chinez, ca sa nu mai vorbim de Nostradamus, care are un catren destinat evenimentului din 2012, deși prezicerile sale se duc până in anul 3797!
De aceasta dată dau credit total ezoteriștilor cu ideile lor privind o transformare profundă la nivel spiritual, dar nu pot să uit de Hegel si evolutia in spirală demonstrată de acesta.
Așa, deci, ce ar putea urma după actuala epocă situată, hegelian gândind, undeva deasupra mijlocului sec.XIX? Adica după cel mai feroce capitalism, la ce ne-am putea aștepta?! Păi ar cam fi la rând iar comunismul!
Eu mi-aș dori ca noua perioadă comunistă să inceapă undeva in vest, de preferință în Anglia, asta, așa, ca să vadă urmașele sufragetelor cam cum este cu egalitatea între sexe. Dar sunt conștient ca nivelul tehnologiei si tehnicii va ușura mult situatia, așa ca, imparțial, ca tot românul, îmi doresc sa înceapă din centrul Europei, adică taman din România, că tot umbla zvonul, acum 30-40 de ani, că patru specialiști români in organizare sunt mai eficienti decât 10 bombe cu neutroni, pentru a distruge lumea!
Acum, discutând la modul serios, este clar ca un comunism de tip sovietic este imposibil să mai apară. Ar mai fi în discutie comunismul castrist sau cel chinez.
Fidelitatea venezueleană in castrism are acum suportul petrolului, adică nu-i de perspectivă.
Comunismul chinez, după ce și-a atins obiectivele inițiale, a renunțat la maoism și-și pregăteste, cu grijă, viitorul. Dacă unii sunt derutați de evolutia Chinei, alții sunt chiar speriați. Că succesul modelului chinezesc nu convine este clar, problema este că nici nu poate fi stopat – chinezii răspunzând adecvat ipocriziei occidentale. Practic China se comportă în relatiile internationale exact ca si celelalte mari puteri, dar pe plan intern are o altă viziune si nu admite ingerinte!
Faptul că în China există un partid unic, dar care își selectează si formează cu multă atenție cadrele este, până la proba contrarie, un atu puternic, pentru asigurarea continuitătii în planificarea si realizarea obiectivelor. Dar, sincer să fiu, consider că marea realizare a modelului chinezesc o reprezintă sistemul de control si duritatea față de cei ce încalcă legea. Dacă acum 25-30 de ani auzeam destul de des despre executarea în public a celor prinși că au încalcat legea, azi s-au mai rarit asemenea evenimente si sunt convins că se va mentine acest trend.
Dacă sărim peste perioada în care chinezii și-au fixat obiectivele și și-au jalonat traseul “socialismului de piață”, si socotind aplicarea largă din anul 1970, rezultă că în 40 de ani și-au demonstrat viabilitatea modelului organizațional economoco-social, mai ales ca vorbim de o populatie de un miliard si jumatate!!!
Deci, China a avut nevoie de 20 de ani pentru a asigura zilnic minimum un blid de orez fiecărui cetațean, iar după încă 40 de ani discută pe picior de egalitate cu puterile tradiționale ale ultimilor 500 de ani si poate fi acuzată de orice dar nu de coruptie, de deturnari de fonduri sau de îmbogățiri fără justă cauză!
Eu nu stiu să fi existat în istoria omenirii o societate care să fi fost capabilă să asigure existența unei conduceri bazate pe meritrocrație, cu un sistem de auto-control atât de eficint în privința stăpânirii pornirilor individualist – paternaliste față de propria familie.
Stiu că există si un model teoretic imaginat de Platon, in dialogurile grupate sub titulatura “Republica”, dar este o utopie. Sigur, cu vreo 400 de ani inainte de Iisus, se putea gândi ca, pentru a nu exista tentatia corupției, aristrocratia (clasa conducătoare) si militarii să nu detina nimic in propietate personală, să aibe toti, in propietate comună, casa, cu bunurile aferente, dar si femeile si copiii!!!
Am pomenit de utopia lui Platon pentru că, recent, am dat peste formularea “comunismul aristrocratic al lui Platon” . Care o fi rostul aducerii în discutie a ideii platoniene de evitare a abuzului de putere, ba și cu plasarea în comunism ?
Că înlocuirea actualului sistem eonomico-social este inevitabilă este clar, dar cum va fi să fie nu cred că este cazul să “dăm vina” pe fatidicul an 2012. Vechea masinarie de tras sforile vrea să programeze tot ea viitorul - poate că nu va reusii.
