Salut!

Prea adesea mi s-a intamplat sa nu inteleg ce nu inteleg, de sunt atat de departe de modul in care unele personae publice interpreteaza realitatile vietii traite de noi toti. Se zice ca, daca iti scrii ideile –ti le limpezesti. Sa dea Dumnezeu! Asa ca voi proceda ca-n zicala populara: “sa zica si nea Ion ca si el e om”.

L-am chemat alaturi si pe Teo D. Osie, cu “Invataturile lui Nea Goe”.

Si daca e bal, bal sa fie: am trecut prin tot felul de situatii si am cunoscut o multime de persoane, adevarate personaje – am ce povesti.

Legenda lui Mircea Moga / Legende urbane – III

 

          In postarea precedenta afirmam ca: “Majoritatea legendelor urbane se învart in jurul banilor – cum sa faci rost de cat mai multi bani! Este o idee cu mare continuitate. “

          Sărind peste ciubucăreala funcţionarului de la ghişeele publice, transmisa din generaţie in generaţie, ca si peste bacşişurile primite de frizeri sau chelneri (in fapt singurele incriminari admise de cenzorii spectacolelor de revista din perioada comunista, fara discutii!), se pune intrebarea: ce a impulsionat dezvoltarea si chiar aparitia unor noi metode de a face rost de bani, in anii propovaduirii egalitarismului? 

          Automobilul!

          Da, automobilul! Cu un decalaj de vreo 40-60 de ani, fata de tarile dezvoltate, din 1969 Romania a intrat in randul producatorilor de automobile. (Acum, daca este sa ne gandim serios, cam asta a fost situatia in toata lumea – industria de antrenare, a primei jumatati a secolului XX, a fost cea a automobilului!)

          A urmat o adevarata efervescenta de idei de cum sa faci rost de bani pentru a achizitiona o “masina mica”. Dupa 1980 se facea chiar o “selectie elitista” – nu aveai masina erai cam prostuţ si deci nefrecventabil.

O serie de legende, mai amare, sunt acelea a strangerii banilor  prin economisire absurda.

Copii unei familii vecine cu soacra mea spuneau: “culca ceai – scoala ceai”, iar masivul Arsinel afirma, intr-un monolog satiric, ca i s-a acrit de cat iaurt a mancat!

Un fenomen foarte interesant a fost cel de intoarcere la religie. Nu glumesc – asa a fost!

La origine se pare ca a fost sfatul dat de un preot de tara, din zona Moldovei, zona cu mai multa credinta in Dunmezeu. Soţia unui mărunt activist de partid, ajunsa, dupa barbat, pe la Brasov, necajita ca nu a ramas insarcinata, s-a dus in satul natal la bătrânul preot cei fisese duhovnic si sfatuitor, care a intrebat-o: “Da tu ai facut cununie religioasa sau ai mers numai la Sfat?”

Faptul ca, dupa cununia religioasa, facuta  cu traditionala petrecere si “strangere a darului”, cuplul a avut banii sa-si cumpere masina mica, a fost remarcat imediat, de toata lumea, si foarte multi s-au grabit sa faca si ei “figura” cu nunta religioasa, chiar dupa 10 sau 20 de ani de la cea civila! Chiar daca era o pura negustorie, oamenii bisericii au incurajat fenomenul, in speranta ca ritualul desfasurat in sfanta biserica va readuce la credinta unele din sufletele ratacite.

Dar cea mai ingenioasa, cu adevarat plina de fantezie, metoda de a face rost de bani, a fost metoda lansata de Mircea Moga.

Aplicarea metodei lui Mircea Moga impunea doua conditii:

1)     Sa ai 1000 de cunostinte, cat de cat apropiate.

2)     Sa ai oarece talent actoricesc. 

Aplicarea presupunea parcurgerea a trei etape.

I. Perioada de “pregatire a terenului”, adica provocarea unor neintelegeri repetate cu Directorul si povestirea, cu amplificarea de rigoare, a nedreptatilor la care esti supus.

II. Contrazicerea in public a Directorului, condimentată cu tragerea unei palme sau chiar a unui pumn; final apoteotic – demisia!

III. Vizitarea colegilor in zi de leafa + turul cunostintelor si solicitarea unui “imprumut” de 100 lei. (neras si cu tinuta cam mototolita).

          100 lei x 1000 cunostinte, prieteni, rude = 100.000 lei, adica o Dacie cu toate optiunile!

          Sigur ca foarte multi au avut/au probleme cu sefii, poate chiar cu directorii, deci, din spirit de solidaritate si, mai ales,  pentru ca ei nu se simnt capabili sa-si plezneasca seful nedrept, dau bucurosi  suta de lei, fara se se astepte chiar la restituire.

          Sigur ca “imprumutatul” va avea amabilitatea ca, odata, candva, cu timpul, sa invite pe fiecare din acei cunoscuti ce l-au ajutat, la o plimbare cu automobilul.

          Frumos, nu!?

P.S.: Apropos de ciubucarii epocii de aur. Se spune ca Primsecretarul de la Braila s-a adresat, sarcastic, Directorului Directiei Sanitare locale : Doctore, dumineca asta n-am vazut nici unul din oamenii dumitale  in Insula, la cules de porumb; daca puneam câte 25 de lei la fiecare stiulete navaleati  toti doctorii! Raspunsul, prompt, a fost memorabil: Daca puneati câte 5 lei, veneau toti taranii!!!

Legende urbane – II

          Majoritatea legendelor urbane se învart in jurul banilor – cum sa faci rost de cat mai multi bani! Este o idee cu mare continuitate.

Indiferent de regimul politic, fiecare generatie a preluat si îmbogatit “portofoliul” de specialitate, ajungandu-se la  nivelul de azi. Sigur ca nu s-a atins, si nu se va atinge niciodata, un maxim, ca asa-i omu’ – orgolios, sa faca el ceva mai mult decat ceilalti! Ca nu reusesc toate încercarile si, mai ales, nu le reuseste tuturor, e o alta chestie.  

Perioada comunista, ca nu mi se pare normal sa ne limitam la “Epoca de aur”, datorita etatizarii si colectivizarii, a coborat mult nivelul de actiune, chiar si gurelele albe, oricat de talentati erau, nu aveau cum sa se ocupe decat de gainarii marunte.

In anii ’50, imediat dupa Nationalizare, cand s-au fabricat, prin cursuri “scurte”, ingineri cu patru clase primare, cei cativa ingineri de meserie si cu “origine sanatoasa”, au avut sansa sa profite de situatie si multi au profitat.

Exemple in sustinerea afirmatiei sunt foarte multe, câteva ştiu si eu si voi povesti doua, ambele petrecute la Fabrica de ciment de la Turda.

Moda vizitelor de lucru, pentru impulsionarea activitatii din teritoriu, era, in anii ’50, in plina implementare, asa ca la fabrica turdeana isi facea mereu drum ministrul Loncear, că, de, în ardelenii lui avea cea mai mare încredere! Cerea depăşiri de plan si le răsplătea cu prime substanţiale.

La un moment dat, T., Inginerul Sef, un inginer “pe bune”, la auzul solicitarii de depasire a planului cu 5%, sare si pluseaza: Tovarasul Ministru, daca tara are nevoie, vom muncii mai bine si ne angajam sa depasim planul cu 10%!

Omul, chiar daca nu era intre meseriasii de varf, stia ca, daca obtine  clincher (un semifabricat) de calitate, poate sa creasca cantitatea de adaose. Smecheria a mers o buna bucata de vreme, fara sa “se prinda” nimeni, pentru ca el nu folosea adaosul obisnuit – zgura, ci calcarul, materie prima pentru clincher, exploatat in cariera fabricii. Partea frumoasa a fost la momentul discutarii situatiei de la final de trimestru, cand sefului  Carierei de Calcar de la Moldovenesti, pe nume sau Stefan, nu i se recunostea cantitatea expediata catre fabrica, ca nu  se regasea in clincher! De atunci, pentru situatii similare, a ramas in uzul cimentistilor exprimarea smechera a inginerului T.: UNDE – I  CALCARUL  STEFANE ?!   

Ulterior inginerul T. a avut o ascensiune filminanta, dar si un final rusinos, pe care nu vreau sa-l consemnez, din considratie pentru fiul si pentru nepotul sau.

A  doua poveste   s-a petrecut pe vremea cand Inginer Sef era V., un foarte bun meserias, ce a ajuns si el la functii inalte, insa rasplatite pecuniar sub puterea sa de a cheltui!

Pe vremea cand inca plateam rusilor datoriile de razboi, nu prea erau bani de investitii si se pornise o actiune de stimulare a inventiilor si inovatiilor. Asa a inceput periplul  delaiorului de argila de la Turda, o instalatie pe care nu este cazul sa o dedscriu, dar la care, in anume conditii, se putea renunta. Practic, in trei ani, s-au inregistrat 5 inovatii, binisor rasplatite. De doua ori, Inginerul Sef + Secretarul de Partid, au demonstrat ca este mai bine fara delaierea argilei, tot de doua ori  Directorul + Presedintele de Sindicat au argumentat ca delaierea argilei este necesara. In final, pe bani mai multi, un colectiv din minister a demonstrat efectele economice extraordinare ale eliminarii delaierii argilei  din fluxul tehnologic.

Ambele au fost marunte gainarii, similare furtisagurilor de scule, cuie sau suruburi, practicate la nivelul simplilor lucratori. Nimic comparabil cu celebrele afaceri interbelice si, mai ales, nimic prevestitor al marilor afaceri de azi!

Apropos de furtisaguri! Stiu o situatie de tot hazul. Un muncitor a fost depistat, de portarul fostei uzine Malaxa, ca voia sa iasa cu o roata de la un troliu. A urmat, conform uzantelor vremii, inainte de trimiterea in justitue, o sedinta de excludere din Partid. Cu o mina nedumerita omu’ s-a apărat asa: Mai tovarasi, pai daca uzuna asta este acum a noastra, adica si a mea, n-am voie sa iau si eu o roata pentru fântana? Pai tovarasul maistru cum a putut sa ia trusa noua de trei surubelnite? Sau  Gelu,  de la Sindicat, cum de a iesit cu un ciocan de lipit? De fludor ce sa mai zic ca fura tot Atelierul electric?!

Legende urbane – I

          Cristian Mungiu îşi valorifica isteţ ideea ecranizării “poveştilor” ce se vehiculau in anii ’80, dar mie nu-mi este descifrabilă stricteţea impusă pentru Epoca de aur!

          Sigur este ca legenda mortului transportat cu trenul, in compartiment, speriind călătorii, a apărut in anii ’80, când funcţiona aberaţia circulaţiei alternative a maşinilor cu numere pare si impare. In rest… am serioase îndoieli, ca aparţin perioadei cerute de regizor!

          Şmecheria cu ouăle se practica cel putin din perioada interbelica! Dacă nu se plăteau dările perceptorul lua tot ce se putea valorifica, dar era, uneori, îngaduitor şi aştepta, o zi sau două, ca propietarul sa facă rost de bani. Un braşovean, din Schei, povestea de un cârd de gâşte “arestat” vreo trei zile!

          Despre ideea colectarii de ambalaje de sticla pot depune marturie toţi cei ce locuiesc (au locuit),  in perimetrul: Mântuleasa, Plantelor, Traian, Călăraşi, că datează de la inceputul anilor ’60.  Trei studenti, dintre care ce putin  unul era la Arhitectura, au îmbracat salopete albastre si, dându-se drept angajaţi la ICAB, au mers din poarta in poarta cerand ca, in zorii zilei urmatoare,  sa fie pusă la intrare o sticală de 1kg, plină cu apă, căci se vor face analize privind puritatea apei! Aveau o motocicleta cu ataş si operaţiunile de deversare a apei si de vânzare a sticlelor le-au realizat undeva pe  la Piaţa Vitan, aşa ca sperau să scape nedescoperiţi. Ghinionul a fost ca pe Avram Iancu, adiacent perimertului, locuia un ştab care a cerut, direct Directorului de la ICAB, sa-i faca si lui analiza de puritate a apei!

          Dar in anii ’80, legat de ideea valorificarii sticlelor, circula o poveste mult mai hazoasă.

          Cică, la o sarbatorire a 5 ani de la absolvirea facultatii, se revăd şi doi foşti colegi de cameră la unul din caminele Politehnicii. Unul venise cu Dacia personală, celalalt venise cu metroul. Surprins ca-l verde pieton, propietarul Daciei îşi chestionează fostul coleg şi, după ce afla că lucra, ca si el la Serv. Tehnic la o mare Intreprindere şi că au acelaşi salariu, întreaba:

-         Dar pe ce dai tu banii?

-         Mai,  mie îmi cam place sa beau, dar decent, nu că să mă îmbăt şi nici nu merg la crâşme.

Cand se revad, dupa alti 5 ani, primul schimbase Dacia cu o Lada – că ajunsese Sef de Serviciu in Minister, dar celălalt era tot pieton. (-Tot cu bautura? – Tot!)

Mai trec 5 ani si, la aniversarea de 15 ani, fostul propietar de Dacie si Lada, se prezinta cu un modest Trabant, mai corespunzator noului loc de munca si conform reducerii veniturilor, adica inginer la Salubritate, ca facuse o boroboata mare, mai sa faca si puscarie.

Dar, surpriză (!), fostul coleg descinde dintr-un Lincoln, luat de ocazie din garajul de la Intercontinental.

-         O! Ai avansat!? Ce ai ajuns? Director? Ministru? Cum de-ai facut rost de atati bani?! Te-ai last de bautura?

-         Nu măi, tot la Serv. Tehnic sunt. Am valorificat sticlele.

Exemplul Mona Muscă

            Astazi, cu mare tam-tam, niste ONG-uri, cu Alistar in frunte, au cerut Avocatului Poporului, sa-l reclame pe Basescu la Curtea Constitutionala, pe motiv de …. imoralitate si creerea unui avantaj fata de contracandidati!

          Sincer sa fiu, credeam ca Alistar, care are de platit o polita mai veche Presedintelui, nu va  ajunge sa-i ridice soclul viitoarei statui, ca asta face in realitate!!!

          Curtea Constitutionala, care oricum si-a aratat obedienta prin amanarea pronuntarii, in alta problema, pentru 9 decembrie, va judeca strict pe Constitutie, inclusiv pe baza articolului indicat de petenti si, aproape sigur, va respige demersul. Deci Basescu mai castiga o batalie si uite asa, incet – incet, i se netezeste calea spre un nou mandat!

          De cand am auzit ca exista o Directiva UE privind obligativitatea existentei unei a doua camere legislative, zisa parca a reprezentantilor regiunilor, tot astept sa aud ca s-a facut o plangere penala impotriva lui Basescu.  Sa fie tevatura de azi o simpla diversiune a echipei de campamie electorala  a lui Basescu? Daca contracandidatii se lasa „adormiti” cu farsa asta, atunci isi merita soarta!  Dar ce vina avem noi, ceilalti?!

          Normal ar fi ca, pe motivele:

-         Existentei actului normativ al UE ( daca nu gresesc – cu aplicativitate din 2012);

-         Obligativitatea redactarii unor modificari la Constitutie, in cazul modificarii structurii Parlementului, pentru a caror validare este necesat un alt Referendum;

-         Acceptarea de catre celelalte Partide a limitarii numarului de deputati si senatori;

sa se faca un Denunt Penal, privind deturnarea de fonduri si crerea conditiilor si pentru o alta deturnare de fonduri publice, in folos personal.

          Singura explicatie ce imi vine in minte, pentru ne utilizarea acestei cai de atac, este ca EXEMPLUL  MONA  MUSCA, care a disparut din viata politica tocmai ca a depus documente similare impotriva lui Adrian Nastase, dar a fost rapid desfiintata, ca politician, tocmai de cei din echipa ei!

          Mai in gluma, mai in serios, incep sa cred ca adoptarea batranei ziceri cu „de ce iti este frica nu scapi”, isi are noima ei.

Cum e cu: “să moară capra vecinului”?!

 

Pe la inceputul anilor ’90, am mers, cu mai multi colegi, intr-o delegatie la Brasov. Era epoca primelor succese ale intreprinzatorilor romani, dar si epoca marilor disponibilizari. Calatoream cu acceleratul, la clasa a II-a, iar  trenul era foarte aglomerat, cu multi calatori fara loc, asa ca iesirea din compartiment, la fumat, a doua personae, provoca deranj. Cand am auzit pe un tip, ce ma privea cu o ura deloc disimulata, zicand: ia te uită si la ăştia, la costum si cravata, ăştia-s privatizaţi – ce căutaţi  mă aici? Marş la clasa I !, mi-am amintit de vremea copilariei, cand auzeam: ia taxiul, ce cauti in tramvai?!

Pe vremea cand încercam, ca vicepresedinte al Asociatiei Nationale a Actionarilor din Agricultura, sa-i conving pe Lupu si Muresan ca nemţii, dar si cehii si ungurii, nu-s nebuni că nu fărâmiţeaza terenurile agricole (Apropos, cam ce comasare de terenuri s-a obtinut prin Legea Rentei Viagere?!), am aparut de 2-3 ori la TVR1. De la chestia asta mi s-a tras ca am primit un şut in tibie, intr-un autobuz de pe linia 178, de la unul ce se da invalid de la Revolutie! Individul, beat fireste, mi-a pus mâna in gât si a urlat: Te-am vazut la televizor – esti parlementar! Dupa ce si-a trâmbiţat conditia de revolutionar, însa victima a nu stiu ce nedreptati, mi-a tras un bocanc ca, sincer, mă mir ca nu mi-a rupt piciorul, urându-mi: ‘te-n măta la merţan, ce, de dai democrat!?  Noroc ca eram un obisnuit al orei de “umblat” cu 178 si nu s-a mai alaturat nimeni nebunului!

Ma rog, am mai avut parte si de alte asemenea incidente, inclusiv la serviciu (!), dar am trecut peste ele, considerand ca sunt frustari, pe undeva chiar normale. In fond, trecerea de la unica putere proletara, la pluripardidism, a facut sa apună vremea cand macaragiţa de la noi din bloc, ca mai mulţi alţii din ţara, se batea cu pumnii in piept că: I-am spus sefului ca-i a doua luna cand iau 9000 de lei si ca, daca, luna viitoare, nu-mi dă, cel putin, 12000 lei, plec la altii! Pe atunci eu, ditamai Sef de Oficiu Mare de Calcul, cu 35 oameni in subordine, la un institut de cercetare si proiectare, aveam 4000 lei/luna!

La actuala adresa stau de 4 ani si, normal, am avut, de cateva ori, nevoie de un instalator, iar in proximitate locuieste un instalator foarte recomandat de administrator, de la care are si cheile de la subsol. Omul, insa, mai mult cârpăceşte, si nu greşesc când spun ca o face special, ca sa-si asigure, cât mai des, de lucru.    

M-am lamurit repede de “relatia speciala” dintre instalator si administrator, că exista si un paraîndărăt sunt sigur, chiar daca n-am cum dovedi, asa ca am renuntat rapid la deserviciile (ca nu pot spune serviciile!) lui.

Chestia este ca, la probleme comune, inundatii, infundari de coloane sau schimbari de conducte, tot a intrat si la mine in casa si a vazut ca nu mai exista cârpăcelile lui. Vizibil deranjat a căutat să-mi zica ceva – si a gasit! Păi ce faci? Ţi-ai luat aer conditionat, dar ai ramas singurul fară uşă metalică!

Altă dată mi-a ţinut cont ca am calculator sau m-a intrebat daca am citit toate cartile din biblioteca, mă rog, cauta să pună in evidenţa faptul ca ne deosebim si era, intotdeauna, voarte vehement, practic ma apostrofa!

De fiecare data am căutat sa nu ajung la conflict si am dat-o pe gluma, chiar l-am gratulat ca are talent de politician, la câtă “vrăjeala” bagă.

Chiar daca nu va vine sa credeti, sa fiti siguri ca nu exagerez: pentru o teava de apa calda, care a fost inlocuita, am avut oprita apa calda, la bae, 11 zile tot tronsonul (noua apartamente), plus o zi eu.

Scandalul, si e putin spus scandal, ca, daca aveam o constitutie mai debila, cred ca sarea la bataie, l-a facut pentru ca nu l-am lasat sa opreasca si apa rece pentru o zi!

Pe masura ce eu argumentam ca suntem in secolul 21 si nu pot intelege sa stau fara apa la WC o zi intreaga, mai ales ca nici nu apucasem, la nici un apartament, sa strangem apa in cada, dementul se enerva si mai mult.  Urla ca scos din minti, se inrosise de furie neputincioasa, sarea in sus si gesticula dezordonat.

Nu mai contează şicana ce mi-a facut ca să mai stau, numai eu, o zi fără apă caldă, conteaza ca toata atitudinea lui este de fapt un mesaj.

Recapituland toate “contactele” noastre si incercand sa inteleg de ce se comporta asa, mi-am zis ca poate sunt eu vinovat si mai să mă si consider asa, cand mi-am amintit de alte situatii similare cu cele redate mai sus.  

Cred ca aveau dreptate cei ce-mi povesteau cum era prin anii ’50, cand era un risc mare sa mergi in tramvai imbracat altfel decat in haine de lucru, ca ţi se tăiau, discret cu lama sau chiar făţiş cu şişul, iar explicatia “batranilor” vremii era: o manifestare a luptei de clasa!

          In fond toate aceste ostilitati au la baza perceptiile diferite despre lume si viata.

          Dispretul, transformat in ura, fata de persoanele, si bunurile lor, care nu se potrivesc conditiei sociale a unor indivizi, este pana la urma ilustrat in butada populara: Da Doamne sa moara capra vecinului!   

Nu trebuie sa mire pe nimeni faptul ca nu se zice: Da-mi Doamne si mie o capra! Pai cum sa zica asa?!

De fapt ar trebui sa se inteleaga ca nu ai ce cauta acolo unde ii faci pe cei din preajma sa se simta prost!

Si daca, de frica legii sau de frica fata de Dumnezeu, nu te ucid, atunci se razbuna pe bunurile tale si daca nu o pot face direct atunci zic : DA DOAMNE, SA MOARA CAPRA VECINULUI!

Aoleu …… tâmpita coincidenta!

 

          Iar este scandal politic si, bineinteles, tartorul este Basescu.

Nu sunt mare amator de sensational, dar, asa,  in virtutea specificului romanesc, ca sa transmit emotii negative si altora, va semnalez o situatie de tot farmecul!

V-am povestit ca am copliarit pe str. Stefan Mihaileanu si ca in apartamentul pe care Basescu si l-a autoatribuit a locuit Stefan Voitec.

Mai zilele trecute am citit un articol unde era mentionata declaratia unui vecin, din aceeasi cladire, care afirma ca fruntasul comunist a locuit la adresa respectiva prin anii ’60.

Plecand de la aceasta declaratie nereala, am recapitulat ce stiu eu – si stiu bine.

In primul rand Voitec a domiciliat la acea adresa cel putin din 1952, daca nu si mai inainte. Eu stiu ca, initial, ocupa toata cladirea, impreuna cu o nepoata (unii ziceau ca era copil infiat!) Rodica, cu 2 ani mai mare ca mine. Prin anii ’70, in apartamentul de la parter, s-a mutat solista Operi Romane Teodora Lucaciu, dar deja Rodica era plecata de mult din casa.

Atat despre acuratetea informatiilor vehiculate, ca sa nu zic tălămbănite, prin presa.

Rememorarea mi–a relevant insa si un aspect ce ma duce cu gandul la ideea amprentei ce–si pune omul pe lucrurile de care se foloseste, nu mar refer strict la amprenta fizica, ci la amprenta personalitatii care ramane imprimata in piatră, lemn, căramidă, porţelan sau in hârtia cărţilor din biblioteca!

Credem sau nu in ezoterism, fenomelele ca atare exista si nu pot fi tagaduite, drept care eu sunt foarte speriat de ce va urma!

Sa ma explic.

Voitec a fost lider al Partidului Social Democrat, din partea caruia a si fost numit ministru in Guvernul Sanatescu, instalat la 4 noiembrie 1944. De asemenea a fost ministru in Guvernul Petru Groza, instalat la 6 martie 1945.

In 1948, alaturi de alti lideri PSD, a provocat scindarea partidului si unirea fractiunii conduse de ei cu PCR si Frontul Plugarilor, fondand astfel PMR (Partidul Muncitoresc Roman). Este de mentionat ca St.Voitec, intre 1944 si 1948, deci pana la “unire”, a fost Secretar General al PSD.

Care este ideia? Pai Basescu a fost membru PCR, a trecut, sa zicem natural, la FSN si socialistii post revolutionari, dar a fost unul dintre liderii ce au provocat cea mai mare scindare a partidului moşit de Iliescu si, dupa integrarea in Internationala Socialista, a reusit sa de vina seful deplin al PD (initial PD- FSN!). Ca sa nu se faca vreo confuzie sau sa-i conteste cineva sefia, a scos partidul din zona de stanga si s-a afiliat la populari europeni, adica la cei cu viziuni politice de dreapta.

De ce imi este frica? Pai, cautand pe Internet date despre Voitec, stiu exact cat timp a detinut functii importante in conducerea statului. Semificative fiind perioadele:

- 1961 – 1974, cand a fost Presedintele Marii Adunai Nationale.

- 1974 – 1984, adica pana la deces, a fost Vicepresedintele Consiliului de Stat.

          O interpretare a “semnelor” ar putea fi ca, avand convingerea castigarii a inca a unui mandat pentru Cotroceni, dar  stiind ca mai mult nu poate nici sa ceara, Basescu vrea sa-si pregareasca viitorul, asa ca, pentru a nu fi incomadat de existenta unui Parlament bicameral, vrea  o unica Mare Adunare Nationala.

          Atunci sa vedeti ce Presedinte jucator vom avea!

          Doamne fereste!

Doamne fereste!  

Doamne fereste!

.

.

.

Doamne Fereste!

Se arata pisica retailer, ce mai urmeaza ?!

 

          Miercuri, 16 septembrie, a fost votata Legea comercializarii produselor agroalimentare, care reglementeaza relatiile dintre furnizori si comercianti. 

Luni, 21 septembrie, Asociatia Marilor Retele Comerciale din Romania (AMRCR), adica METRO, CARREFOUR, CORA, SELGROS, KAUFLAND, REAL, MEGA IMAGE, PENNY MARKET si ce-or mai fi, s-a adresat Presedintelui , dar nu oricum, ci amenintand. Promulgati Legea si o sa aveti 50.000 someri!

Asta, asa, ca suntem parteneri egali in UE!

Ei au un profit planificat si nu pot sa admita ca tuturor comerciantilor le este interzis sa impuna furnizorilor plata unor servicii care nu au legatura directa cu operatiunea de vanzare si nu sunt cuprinse in pretul de achizitie!

Mai acum aproape un an, venise Ministrul de Finante austriac sa ne arate pisica bancara, dar nu a impresionat pe nimeni, asa ca a mers unde trebuia si a fost chemat la ordin Presedintele, NU Prim Ministrul, ca era graba mare si nu era timp de pierdut cu fleacurile formalitatilor oficiale. 

Ca am fost impinsi in situatia GRAVA de azi este clar, că si stranepotii nostrii vor avea de platit este clar, că s-au invatat “neamurile” din marea familie europeana sa ne stoarca, este la fel de clar – ca altfel nu porneau scandalul asta. Problema este: vom rezista ?

Simtind ca a iesit cu imaginea cam sifonata, din “afacerea” cu pisica bancara,  statul austriac a organizat refacerea imaginei prin alt reprezentant OMV – Petrom. Si ce ne spun austriecii?

Pai ne spun, printr-un filmulet destul de tern, ca Romania se va dezvolta, dar ca este nevoie de bunsint si responsabilitate !!!

Chestia cu 50.000 locuri de munca, pe cale a se pierde, rimeaza perfect cu afirmatia austriecilor de la Pertom, adica Romania are nevoie de bunsimt si responsabilitate. Problema este ca nu prea e clar cine ar trebui sa dovedeasca bunsimt -  se cuprind si veneticii sau numai bastinasii?  

Despre responsabilitate nici nu indrasnesc sa-mi pun problema, la ai nostrii politicieni iresponsabilitatea este o caracteristica, responsabilitatea lor  a ajuns la o cota mult sub zero in ultimii 5 ani, iar la straini responsabilitatea este la cote inalte, dar pentru ei si statele din care provin.

Daca ne gandim ca in vest s-au permis ajutoare de stat masive pt. banci, iar noi NU am primit acceptul sa dam 200 mild. euro la CEC, intelegem perfect cum este treaba cu bunul simt!

Daca ne gandim ca suntem in an electoral, intelegem perfect ca suntem pe cale sa rerererere…demonstram valabilitatea butadei: “Cand pesimitul spune:  mai rau de atat nu se poate, vine optimistul si ne asigura: ba se poate”.

 

P.S. Nu mai stiu cum a ramas cu procentul de 2% sau 2,5% din contributia la fondul de pensii, vărsata la pilonil II. Mama – mama ce scandal facea prin iarna asociatia asiguratorilor!

Noi deservim, dar ei servesc ?!

 

          De mai multa vreme, Mircea Badea se cazneste sa-i convinga, sa-i dumireasca, pe potentatii vremii, ca, daca, de foame (sau bulimie), se aseaza la masa, ei mănâcă, nu servesc masa, care este treaba chelnerilor!

          Corect! Dar daca cei ce folosesc aceasta exprimare vorbesc totusi in cunostinta de cauza?

          Pai, daca Presedintele atentiona ca nu avem chelneri, deci, mai voalat, isi arata de fapt nemultumirea fata de modul in care este servit in localurile ce frecventeaza, atunci este normal ca tot el, adica Presedintele,  sa faca un serviciu insului ce vrea sa invete meseria de chelner. Deci Presedintele se exprima corect!

          Cu perseverenta ce-l caracterizeaza, Presedintele s-a aratat gata oricand sa serveasca, in calitate de cobai, chelnerii restaurantelor, fara nici o discriminare.

Problema Presedintelui este ca nu i-a prea reusit miscarea asta, asa ca, satul de cate servicii le-a facut atator lipsiti de talent, sustine ideea Leanei lu’ Cocos de a aduce strainii cu autocarul pentru ai pune sa serveasca masa la restaurant. Practic, satul de deservicii, Basescu vrea servicii, da servicii de lux! 

Ai inteles Mircica?

Problemele mele sunt altele si nu astept rezolvari facile – raman consecvent optimist si spun tuturor pesimistilor din tara asta, care spun ca mai rau de atat nu se poate : BA, SE POATE!!! 

Ai inteles Mircica?

Ce vă mira oameni buni ?!

 

Foarte multe luări de pozitie vis-à-vis de visul cu autonomia secuiasca. Ce va mira, oameni buni?!

Ungurii sunt singura natiune care, fara iesire la mare, au avut un amiral!

Ce conteaza ca, d.p.d.v. economic, ar fi o catastrofa – toata tevatura este pentru a se continua maghiarizarea, adica sa se mentina numarul de votanti, peste 5%, adica sa se mentina UDMR-ul in Parlament!

Ideea este buna si pentru cei de la Budapesta, care se sperie de atractivitatea Romaniei pentru investitori, de nu-i mai cauta pe ei, asa ca incurajeaza agitatia, ba se roaga pentru o disputa interetnica mai cotondenta!

Ar fi util sa republicam toate recensamintele din Ungaria si Romania de la 1900 si pana in prezent! Din cate stiu eu, pe la 1900, la Budapesta erau mai mult de 50% swabi! Azi, la noi, oradeanul Emerich Jenei se considera etnic maghiar si nu german. Tot din zona mai stiu o doamna Hochhauser si o domnisoara Schmidt, unguroaice declarate!

De romani maghiarizati, mai ales din Harghita si Covasna, ce sa mai zicem, ca a elucidat problema Nicolae Iorga. Eu doar va reamintesc de numele unui fost deputat UDMR: Kozocar Gabor.

Este bine ca Adrian Paunescu aminteste localitatile romanesti in care au avut loc atrocitati comise de “aliatii” unguri, in 1940, fata de romani si evrei, dar cred ca cel mai bine ar  sa se organizeze comemorari oficiale!

Pai daca le-am admis sa reinaugureze monumental generalilor maghiari (si maghiarizati!) de la Arad, monument inchinat unor criminali fata de romani, atunci sa nu mai fim atat de delicati cu acesti nemernici infatuati si sa organizam comemorari la Moisei, Ip, Treznea, Muresenii de Campie, etc.

Sa nu uitam ca Romania este blamata pentru atrocitatile unguresti contra evreilor din Ardealul desprins, abuziv si vremelnic, de la patria mama! Oare filmul “Lista lui Schindler” prezinta actiuni mai importante privind salvarea evreilor din Ungaria, decat cele realizate de Raul Şorban si alti romani?

Nu! Dar ei au tupeu! Ajunge cu modestia prost inteleasa!

Pe de alta parte, cred ca sinodul BOR ar trebui sa ia in discutie trecerea in randul sfintilor romani a episcopului de Oradea, de la a carui ucidere, in chinuri, s-au implinit de curand 69 de ani.

Apartenenta la gaşca – foarte important!

 Astazi, in J.N., un articol despre proştii care ne conduc.  Practic este o lectie despre cum se procedeaza, la nivelul democratiilor de traditie din vest, pentru realizarea unui şunt la democratie!

Exemplele sunt pertinente si edificatoare. Totul este manipulare si, mai ales, crerea conditiilor pentru o manipulare fara probleme; mai pe şleau: criteriile de promvare sunt obscuritatea si mediocritatea!

Nu stiu originalul materialului prelucrat de Sînziana Stancu, dar nu am regasit dominanta de actiune, din ultimii 20 de ani, a politicienilor romani  ce se revendica democrati autentici, recunoscuti ca atare, imediat dupa ’89, de  marile “familii politice” europene.

Pai la noi criteriul de baza este APARTENENTA  LA  GASCA, adica poti sa fi oricat de destept, poti avea cele mai grozave idei, daca nu esti d’al nostru n-ai nici o sansa sa accezi la pozitii unde se iau deciziile. Ba este chiar periculos sa te prezinti ca atare, ai toate sansele sa primesti o pleasna stigmatizatoare pe viata!

Imi aduc aminte “cuvantul de ordine” ce a fost pus in circulatie imediat dupa revolutie sa nu-i lasam sa faca ceva, ca, daca reusesc, nu mai scapam de  comunistii astia!

Foarte apreciat a fost Alexandru Paleologu, care, odata ajuns ambasador la Paris, a vorbit in numele GDS si nu in numele Guvernului. Da, dar a meritat – juniorul său a fost scolit in vest, a fost ambasador si este ministru! Nu conteaza ca din acel moment s-a dus pe apa sambetei  simpatia europeana pentru Romania, provocarea venirii minierilor a fost paravanul perfect!

Saracul Virgil Tanase, dupa care securitatea trimisese pe unul sa-l ucida, a voit sa sprijine Romania – mare greseala, trebuia sa ia modelul lui Stelian Tanase!

Cat au avut de tras Printul Sturza sau Printesa Rosie (neam de draculesti!) ca au adus ajutoare in Romania. De Ion Tiriac, ce sa mai zic, ca si azi trage pentru ca a obtinut din Germania ajutor in energie de am trecut primele doua ierni postrevolutionare.

Dimitrie Sturza si copii sai s-au repliat si au incetat de mult sa-si mai exprime parerile, dar fac donatiile cuvenite unde este bine.

Tiriac si-a permis sa “colinde” prin Europa pentru a facilita admiterea in U.E., pe vremea lui Nastase – mare greseala, asa ca procesul lui Ion Ion Tiriac nu se judeca, se mai fac cercetari! Dar domeniul de vanatoare de la Bâlc, de ce a trebuit sa mai fie inchiriat odata? Poate pentru ca, anul acesta sa i se pretinda supraimpozitare!

De ce sa se ridice, o catedrala in Parcul Carol că asa s-a inteles Patriarhul cu PSD? Cautam un alt loc, dar acolo NU. Pe Dealul Spirii sunt catacombe? Mai analizam.

De ce sa fluidizam circulatia prin mutarea Garii de Nord la nivelul Garii Basarab, ca asa a gandit PSD-ul?  NU! Mai bine facem un nou pod, costa mai mult, dar banii se se intorc unde trebuie!

De ce sa facem Dracula Parc la 6 Km de Sighisoara? Pai intai si intai e o idee PSD, adica e un stigmat. La Snagov avem noi grija sa nu se poata ca despagubirile sunt mari!

A inceput Vacaroiu o autostrada spre Constanta, gata, nu se mai face! Cum a facut Nastase jumatate din ea? Nasol, o lălăim noi cu restul!

A facut Nastase 400 sali de sport?  Da, dar in vreo 4 ploua si la 3 nu s-a adus mobilierul, iar, cel mai grav, la Lăncrâm sala nu permite ca, din mormânt, Lucian Blaga sa priveasca peisajul natal asa cum era pe vremea lui. Pacat ca localnicii nu vrut sa o darame, ar fi fost un mare succes anti comunist!

Era sa uit de alba-neagra cu Festivalul Cerbul de Aur,  chiar daca-l sistase Ceausescu, nu era bine ca a fost relansat pe vremea lui Iliescu, asa ca a fost iar oprit pe vremea lui Constantinescu. A revenit Iliescu – a revenit si Cerbul, dar in prima faza a venirii la putere a lui Basescu, adica sub conducerea lui Stere Gulea, iar s-a sistat, pana a fost numit Alexandru Sasu; deocamdata chiar se tine, dar ce va urma?

Acum, cinstit sa fiu, chestia cu spiritual de gasca nu e ceva nou, si pe vremea comunistilor se proceda cam la fel, asa cum foarte bine prezenta Lancranjan in “Fiul Secetei”. 

Imi aduc aminte cum, o somitate a lumii medicale, declara, in bascalie, ca silimarina este foarte buna pentru developarea filmelor, nu si pentru vindecarea afectiunilor hepatice!

Ramanand in domeniul medicinii ma gandesc la “luptele” medicilor Boici, Puscas, sau Eltes – daca nu-i lua Adrian Paunescu  in brate ce se intampla?

Se intampla ce s-a intamplat la institutul de cercetare unde am lucrat eu, adica cine demara formalitatile de inregistrare a unei inventii si nu aparea al 7-lea pe lista de autori, deci fara directori, sefii de la partid si de la sindicat, era declarat nebun si chiar nebuni au si ajuns doua personae, dintre care una s-a si sinucis!

Oare stilul ce ne caracterizeaza este total necunoscut in UE?! Nu prea imi vine a crede.

Problema este, in perioada urmatoare, ne potolesc ei sau le dam noi un nou impuls!?!